Emisiunea lui Oreste din aceasta seara, Hrana vie versus Codex Alimentarius (minunata si foarte interesanta), precum si o discutie pe care am avut-o intamplator de dimineata m-a determinat sa scriu acest articol. Incep...

E greu pentru cei mai multi dintre noi sa acceptam ca lumea in care traim nu este lumea in care credeam ca traim. E confortabil sa crezi ca sistemul are grija de tine, e confortabil sa crezi ca producatorii de alimente, de medicamente, etc., iti vor binele. E confortabil sa crezi ca medicii, profesorii, politicienii stiu mai bine ce este bine pentru tine si au grija de tine. E confortabil sa crezi ca daca un produs exista pe piata, il poti consuma fara sa te preocupi pentru sanatatea ta, ca cineva l-a testat pentru a-l aproba iar acel cineva iti vrea binele. E confortabil sa crezi ca o pastila te face bine. E confortabil sa crezi ca Dumnezeu e sus in cer si preotul stie mai bine. E confortabil, insa vedem ca nu e asa si cu toate astea ne incapatanam sa credem ce am fost invatati sa credem, ne incapatanam sa ramanem inchisi in vechiul sistem de credinte, deoarece nu stim ce este dincolo de el.

Pe de alta parte, ajung la noi atatea informatii care nu fac decat sa ne zdruncine putin cate putin "confortul" mental in care traim. Codex Alimentarius, programul de depopulare, vaccinurile, fluorul din pasta de dinti, radiatiile, undele elecromagnetice, corporatiile, cate si mai cate... Toate ne arata ca ne-am indepartat de adevarata noastra natura si ca directia catre care ne indreptam nu e buna, insa ne incapatanam si parca vrem in continuare sa le ignoram... Incercam pe cat posibil sa uitam de ele, ne ascundem prin amuzament, iar mass media e bucuroasa sa ne amuze... Ne gasim scuze ca suntem obositi, am face orice insa nu vrem sa ne confruntam cu ele, pentru ca ne e teama, nu stim ce este dincolo de acest confort mental in care traim si parca nu am vrea sa ne trezim. Cred ca pentru multi dintre noi e periculos sa constientizam lucrurile acestea, daca nu avem si increderea ca va fi bine..., daca tot ce vedem e raul care se arata zgomotos. Si poate aici este cauza refuzului nostru de a ne trezi, este o forma de protectie de care unii dintre noi avem nevoie. Si atunci te ascunzi si spui ca sunt prostii, ca nu pot fi adevarate, daca ar fi adevarate le-ai vedea la televizor, lumea ar vorbi despre ele. Si pe urma le vezi la televizor, si lumea vorbeste despre ele... 

Pentru mine constientizarea aceasta a inceput acum aproximativ cinci ani. Atunci am inceput sa vad dualitatea lumii in care traim. Si am avut momente multe de indoiala. Am plans putin gandindu-ma ca e trist... Am sperat ca vom trai intr-o lume mai buna, iar alteori m-am speriat ca nu mai e timp. Nu am vrut sa public nimic despre asta pe site, deoarece nu am vrut sa transmit mai departe indoielile mele, iar informatiile se gasesc din plin pe internet.

Parerea mea este ca toate acestea nu se "intampla intamplator". Nu cred ca Dumnezeu ne-a creat pe noi si planeta asta frumosa, ne-a dat niste adversari puternici foarte iscusiti care au castigat mult teren, timp in care El a disparut si ne-a lasat aici... Nu cred ca a facut-o nici ca sa vina sa ne salveze mai incolo cand ramanem putini... Mi-a luat mult timp pana am inteles ca tot ce se intampla are rol evolutiv. Pana la urma Dumnezeu este Tot Ce Este, nu exista nimic in afara lui Dumnezeu, deci Dumnezeu nu poate avea adversari. Iar toate lucrurile acestea se intampla in planul relativ, in lumea formei, doar aici exista binele si raul. Mi-am amintit azi tot intamplator despre basmele pe care mi le spunea bunica. Cu Imparatul Rosu si Imparatul Verde si unul dintre ei avea trei fete iar altul trei baieti si printului cel mic ii ies in cale trei obstacole, trei adversari... si basmul lui Harap Alb... Nu mai tin minte, ca au trecut ceva ani, insa imi amintesc ca adversarii erau acolo pentru a le testa curajul, iar in unul din basme adversarul era chiar Imparatul deghizat... Mai era si un cal care manca jaratec :)) dar cred ca el e mai putin important, sau nu e, ca nici el nu era ceea ce parea, calul prapadit se transorma in cel mai frumos armasar...

Cred ca toate lucrurile acestea care ne sperie au un scop. Dumnezeu nu ne-a creat si ne-a uitat, ci a ramas alaturi de noi (in noi si pretutindeni), iar ce ni se intampla in perioada aceasta, prabusirea structurii exterioare care parea atat de reala nu face decat sa ne forteze sa ne trezim, sa ne trezim din confortul mental limitat si sa ne asumam responsabilitatea pentru noi si pentru lumea in care traim. Nu cred ca va veni cineva exterior sa ne salveze, nici extraterestii, nici un lider charismatic. Si daca ar veni, cred ca ei ar fi primii de care ar trebui sa ne indoim... Deoarece in lumea formelor nimic nu e ceea ce pare... Cred ca puterea este in interiorul nostru, iar lucrurile acestea care ne sperie sunt puse aici sa ne trezeasca. Cred ca o lume mai buna inseamna oameni mai buni deoarece lumea in care traim nu este decat o reflexie a lumii noastre interioare. Asadar, haideti sa ne trezim si sa ne asumam responsabilitatea pentru noi si lumea nostra, cu curaj, ca in basmele bunicii. Sa nu ma intelegeti gresit, eu cred ca toate acestea sunt reale, insa cred si ca depinde de noi sa creem viitorul pe care ni-l dorim, acum. Concret, cred ca trezirea este legata in mod fundamental de intoarcerea la adevarata noastra natura, insa despre asta poate am sa va scriu intr-un articol viitor (si nu, nu va lasati pacaliti de aparenta culorii textului de final, nu am sa va scriu despre flacara violeta).