Revin dupa o pauza lunga. Romtelecom au venit imediat. Avem internet de cand ne-am instalat. Doar ca mi-a fost greu sa transpun in cuvinte. Am fost in paradis, am coborat in infern si m-am intors in paradis. Infernul fusese doar o proiectie a mintii mele. Revenind la sat... Nu pot descrie viata aici decat in termeni de fabulos, fenomenal si majestuos. Asa o simt. Si e frumos.

Casa ne-a primit cu bratele deschise, la fel si pamantul si natura. Si cainii nostrii, avem doi caini. :) Am sa va povestesc si despre ei.

Viata e altfel aici, are mai multa culoare, poezie, radem si plangem mai cu pofta. Si cotidianul e altfel. Fac lucruri pe care inainte nu le faceam, dau de mancare la caini (dimineata si seara), dimineata (cateodata) scot buruienile, iar seara cand soarele se culca ud gradina. Avem rosii (pe care le-am plantat de seminte in aprilie in ghivece si le-am pus rasaduri prin mai, dupa care nu m-am putut ocupa de ele din cauza distantei, insa le-am regasit printre buruieni, sunt mari, au flori si curand vor face si rosii...), avem castraveti (pe care i-am plantat cand ne-am mutat), niste dovlecei care au venit singuri si putin patrunjel din ghiveciul de pe balcon. Am vazut lucruri pe care nu le-am mai vazut pana acum... In totiul noptii am vazut o galaxie. Da, o galaxie, nici eu nu stiam ca poti vedea asa, o galaxie. Insa m-am trezit noaptea si cum din pat vad cerul (nu avem inca perdele) am vazut galaxia, mi s-a parut fenomenal insa nu am avut timp sa ma minunez prea mult ca am adormit instant. Am vazut un sarpe in mijlocul drumului (nu m-am speriat ca eram in masina). Am vazut doua broscute (pui) in gradina. Am vazut pui de gargarite cand am sadit rosiile, iar intr-o seara am vazut o pasare colibrii la florile de dovlecei. 

In sat nu prea ne-am plimbat, ca e mic si nu prea ai unde sa te plimbi. Insa imi plac oamenii de aici. Ii vad din masina si-i salut, le fac cu mana si imi fac si ei la fel, si ne zambim unul altuia in mod sincer. Mai vad cateodata carute cu oameni care au adunat fanul. Si suntem bucurosi ca ne intalnim. :)

Drumul spre Bucuresti e ok. E un drum frumos. Are curbe, doua poduri, traverseaza o padure si n-are gropi. Iar cand ajungi la noi in sat vezi lacul. Da, si al treile pod. Vecini avem putini. Suntem cumva la marginea satului. Suficient de aprape ca sa nu te simti singur, suficient de departe ca sa nu te simti aglomerat. 

Cand ajungem acasa, cainii ies pe sub poarta si se bucura ca am venit acasa. Intr-o dimineata au vanat un porumbel. Mi s-a parut dezgustator si i-am certat. Pe urma mi-am dat seama ca nu aveam de ce sa-i cert. Intarziasem cu mancarea. De obicei le dau sa manance pe la 7, in ziua aia am iesit sa le dau la 9. Le-a fost foame si au vanat. S-au descurcat.

Sa va povestesc despre caini? Anul trecut cand am inceput sa construim, a venit un caine mic si negru si s-a asezat aici. Dupa cateva luni a mai venit unul si mai mic, maro-rubiniu. Noi nu vroiam caini. Ne place sa fim liberi, sa plecam si sa venim cand vrem noi. Ne-a fost insa evident ca sunt cainii nostrii si n-am putea (si nici n-am vrea) sa-i dam afara. Cand ne-am instalat, ne-am minunat de cat de bine ne intelegem cu ei. De faptul ca nu deranjeaza, ca apartin locului acesta si sunt foarte bine alaturi de noi. Iar acum doua zile mi-am dat seama cine sunt! ... Acum doi ani am avut doi soricei (Betty si Mini - o veverita mongoleza si un hamster pitic). Betty era neagra si cu blanita aspra si venea mereu cu boticul spre noi, iar Mini era foarte mica, maronie si pufoasa, statea mai retrasa, iar prin statura ei nu putea sa nu ti se para vesela si timida in acelasi timp. Acum doua zile stateam pe terasa si ma uitam la Negrul. Si mi-am amintit. Dupa care i-am vazut impreuna pe Negrul si Rubi si mi-a fost evident. Atat Betty cat si Mini au plecat impreuna in aceasi vara a lui 2008 si desi am avut si iubit multe animale, cu ele a fost ceva special. Le-am considerat animalele ideale pentru noi. Nu cereau multa atentie, nu distrugeau nimic, erau acolo alaturi de noi si ne bucuram impreuna de prezenta. Cand au plecat, le-am dus dorul putin insa nu m-am intristat prea mult deoarece m-am gandit ca se vor reincarna in fluturi, in ceva care le place, vor avea o experienta noua, altceva decat soricei. Mi se pare minunat cum s-au intors ele alaturi de noi! Ba chiar au venit aici inaintea noastra si ne-au asteptat sa venim si noi. Week-endul trecut am fost pana la magazinul din sat si Negrul a venit cu mine. M-a insotit pana la magazin, s-a oprit la intrare si cand am iesit era tot acolo, ma astepta bucuros. Ne-am intors impreuna acasa si nu am putut sa nu observ cat e de fericit ca sunt stapana lui. :)

Iepurasul Coconasul a inceput sa vorbeasca. Spune mama, tata, caca si da. Eram cu el intr-un magazin saptamana trecuta si o vanzatoare l-a intrebat cum il cheama, iar el a raspuns "Daaaaaaaaa."

:) 

PS: Nu am poze, cred ca am sa fac cateva si le postez zilele astea, sa va arat si voua locul. :)

PPS: Am uitat sa va zic ca am ales sa nu avem televizor. :) Eu oricum nu ma mai uit de cativa ani buni la tv (sa fie vreo 5-6 cred), insa tot imi lipseste putin Codul lui Oreste, era singura emisiune la care ma uitam. Am sa ma uit probabil la emisiunile inregistrate pe net.